Iubirea schimba tot ? (Andra) Mit, sau realitate? Draga mea, ce frumos ar fi sa pasim intr-o lume in care mitul iubirii, care schimba tot, sa se adevereasca. Traim cu acesta poveste a iubirii, prin care credem, sau nu, ca prin iubire, lumea poate fi schimbata. Prea frumos sa fie adevarat. Tu ce crezi?
Totusi de ce, pentru multi, mitul iubirii se sparge in cioburi de cristal mai devreme decat se asteapta ? Si ramane deceptia, cu gust de ciocolata amara, cum ca lumea nu e guvernata tocmai de iubire. Trista dezamagire!
Ti-ai deschis larg bratele catre o lume care nu reactioneaza intotdeauna asa cum te-ai astepta. Cei pe care i-ai iubit mai mult iti intorc spatele, cei pe care i-ai ajutat mai mult te dezamagesc, cei care iti cunosc cel mai bine secretele le publica mai repede decat te astepti. Unii dintre ei intra in categoria „prieteni”. Cum ramane atunci cu mitul iubirii salvatoare?
N-ai luat ceva in calcul, n-ai tinut cont de sentimentele celor care te inconjoara deseori, care sapa adanc si care de multe ori raman ascunse, mocnind latent si rabufnind cand ti-e lumea mai draga.
Si vine absolventa cu studii superioare, educata sa se poarte politicos, cu sufletul deschis spre noi prietenii, isi pune uneori, plina de sinceritate viata pe tapet, dar se trezeste sfasiata in bucati de flacara urii, in care e barfita. Mare deceptie! De ce ? Cu ce a gresit?
E doar un sentiment, ura care sapa inconstient, intre cei care desconsidera persoanele care nu intra in aceeasi categorie, in cazul de fata, indreptata spre cei cu studii superioare. Si chiar daca ea face eforturi sa se integreze, chiar daca ofera iubire, de multe ori e in zadar, lucrurile raman neschimbate.
Si vine omul bogat si generos, care ofera ajutor celui aflat in impas, ii da de o suta de ori, dar daca il refuza o singura data, nu mai este luat de bun. Si fereasca Dumnezeu sa-i mearga rau, atunci chiar ramane fara prieteni. Bucuria ca a ajuns in impas nu poate fi egalata de nimic pentru unii. Sa continuam?
Stim ca exista multe situatii in care extrovertitii nu-i suporta pe introvertiti, considerandu-i ciudati. Si sa ne amintim de ura femeilor obisnuite, fata de cele foarte frumoase, dar si a barbatului umilit prin refuzul mai multor femei, fata de cele puternice, a tanarului fata de batran.
Cum se va integra o femeie, care promoveaza munca intelectuala, ce presupune sa rezerve un timp important pentru studiu, intr-o lume care are drept unica valoare munca fizica?
Si cum se va asorta femeia, obisnuita sa-si faca in liniste treburile casnice, gasindu-si timp si pentru socializare, cu cea care nu concepe sa nu se trezeazca inaintea zorilor, si pentru care a sta la un ceai poate fi o pierdere mare de timp?
Acesta este si motivul pentru care, relatiile intre persoane apartinand unor medii diferite, cu educatie diferita, cu valori diferite nu merg intotdeauna.
Ea proaspat absolventa de facultate, el tipul cu muschi lucrati la sala, invaluiti impreuna in limbajul atractiei reciproce. Dar, in ciuda eforturilor ei ca lucrurile sa mearga bine, se trezeste insultata, umilita, coborata de piedestal de catre cel, care considera ca studiile nu au vreo valoare si mai ales prin faptul ca ea trebuie, inevitabil, sa-i recunoasca superioritatea. Ce frumos!
Nu stie prea multa lume, insa, ca el s-a simtit deseori umilit de persoanele „cu studii” si acum are ocazia sa-si ia revansa, sa subordoneze o persoana „de genul”. Si in tot acest timp ea nu intelege de ce lucrurile intre ei nu merg bine. Unde o fi disparut atractia?
Trebuie sa subliniem, ca exista si categoria barbatilor necomplexati de femei, indiferent cate studii vor avea ele. Astfel de barbati investesc in iubitele lor, le sustin, le ajuta sa se dezvolte, fara frustrari si resentimente.
Sa fie adevarat ca iubim mai mult persoanele care ne seamana? Fata de care nu ne simtim judecate? Si alaturi de care asocierea e mai usoara?
Si acesta sa fie motivul pentru care persoanele care „nu ne seamana ” sunt izolate social?
Cei care au distractia drept valoare, greu vor intelege pe cei muncitori si invers. Cei care isi urmaresc doar interesul, greu vor intelege pe cei altruisti. Si critica, judecata lor, poate fi usturatoare.
Bun, daca am privit acest mare tablou social, trebuie sa intelegi un lucru: TOTI ACESTIA DAU SFATURI !
Fiecare te sfatuieste dupa propriul sau sistem de valori.
Chiar daca e o valoare pentru tine, ce tine de iubire, ca o persoana sa daruiasca neconditionat, in anumite circumstante, te vei trezi, totusi, de la persoane „binevoitoare”, cu atitudini de genul: cat ai fost de stupida, cat ai fost de naiva sa oferi.
Nu te-ai gandit la tine?
Uneori, in aceste indemnuri se mai ascunde, nu de putine ori si un interes personal. Sfaturile pe care la primesti de la persoane diferite se pot bate cap in cap. Dar tu trebuie sa discerni printre ele, prin propriul tau sistem de credinte si valori.
Intelegi, prin acest tablou, de ce esti urata, uneori fara motiv, chiar de cei din familie, chiar de cei apropiati, de colegii tai, sau de cei pe care i-ai considerat candva prieteni?
In acelasi timp, nu poate fi ignorata uneori nici aroganta celui ce crede ca se situeaza pe o pozitie superioara. In timpul Revolutiei franceze resentimentele claselor inferioare fata de privilegiile celor superioare au creat tensiuni aprinse, pasiuni puternice, ce au dus la executarea multora prin ghilotinare. Vezi pana unde se poate ajunge?
Nu rareori auzim afirmatii, din partea unor femei, de genul: am fost naiva, am ramas o naiva, am crezut in bunavointa oamenilor, in bunele lor intentii si am suferit deceptie, dupa deceptie. Dar, lumea nu se pliaza dupa tiparul tau. Ea are propriul sau tipar.
In spatele atitudinii rauvoitoare, sau fatarnice chiar, se pot ascunde uneori interese meschine. Tu consideri ca bunavointa ta, facerea ta de bine, politetea ta sincera este de ajuns pentru o relatie normala, buna, cu cei apropiati. Insa, sunt suficiente persoane in jurul tau, care vor lua atitudinea ta drept slabiciune, vor fi obsedate sa se impuna in fata ta, sa te determine sa dansezi cum canta ei, sa te foloseasca pentru scopurile lor si nu-si vor deconspira intentiile decat la momentul oportun.
Si este adevarat uneori, ca oamenii au o filozofie de viata ciudata: cum ca e mai bine sa moara capra vecinului, decat sa se straduie sa-si achizitioneze o capra la fel de buna, sau mai buna chiar. Acestia isi pierd timpul invidiind, rosi de resentimente, in loc sa faca ceva util cu viata lor.
Mai convenabil este sa incerci sa-ti imbunatatesti viata, invatand de la cei mai buni decat tine, decat sa-i invidiezi la nesfarsit. Si mai convenabil este sa performezi in domeniul care te reprezinta, decat sa traiesti in umbra altora.
Si atunci, ce putere mai are iubirea? Sa mai credem in iubire si in puterea ei transformatoare?
„Si ziua aceea in care n-ar fi trebuit sa-ti zambesc,
dar ce stiam eu despre inselatoarea oglinda
a intregirii,
cineva imi statea alaturi ca o vina nestiuta, si eu
nu conteneam sa ma intreb: de ce atata ura
intr-o singura atingere de mana? ”(Valentina Becart Bisog-Lasati-ma singur)
Dar, poate avem ce invata de la copii, care iubesc sincer si neconditionat si care predau mamelor prima lectie de iubire autentica, iubirea care trece dincolo de toata incarcatura de mentalitati, traditii, conceptii dobandite pe parcurs, iubirea prin, si pentru care am fost creati.
„Am izvorat
M-am scuturat de patimi
ca de roua
Si-am inflorit intr-o privire noua
Eu femeie, tu dorul meu ascuns intre petale
M-am imbatat cu vise
ca o fantana
uitata
si, insetata, te-am urmat
pe carare
eu tresarirea de sub pleoape
tu nesfarsirea albastra ” (Valentina Becart Bisog- M-am imbatat cu vise)
Cum sa iubesti neconditionat, cand ai fost sfatuita toata viata sa iubesti doar conditionat? Si cum sa iubesti neconditionat fara a deveni o victima a manipularii lui?
Pai, sa vedem. Iubirea e neconditionata, nu oarba. Asta face diferenta. Nu chiar dai „perlele” la cei care la sfasie.
Dar, tu decizi daca esti o persoana libera, care alege sa iubeasca cum vrea, pe cine vrea, sau prizoniera traditiilor, mentalitatilor, obiceiurilor, a rudelor pe care nu vrei sa la dezamagesti in vreun fel, a educatiei primite, prin care ti-ai cladit sistemul propriu de valori. Ai poate o selectie de persoane pe care le iubesti, dar si persoane, pe care, le iubesti mai putin, asltfel spus, „nu le suporti”.
Si care iti este reperul prin care consideri ca cineva merita, sau nu iubirea ta?
Asemanarea cu tine? Afectiunea pe care ti-o ofera, sau dimpotriva raceala, care te determina sa plusezi?
Dar, nu traim intr-o lume perfecta. Cu toate ca fiecare dintre noi iubim perfectiunea, avem si farmecul imperfectiunii, prin care constietizam ca suntem oameni. Ne-am format prin acest tablou al credintelor si valorilor noastre educationale, modele. Si oricine nu se pliaza pe ele, risca sa fie exclus. Dar, suntem diferiti si uneori, cei care ies din tipare, au un farmec aparte: oameni expansivi, oameni stralucitori, oameni care se remarca prin realizarile, sau personalitatea lor.
Si cea mai frumoasa lectie a iubirii ne-a fost predata noua, celor diferiti, la cruce. Iubirea, mana intinsa catre lume poate schimba intregul tablou, poate lumina in intuneric, poate salva sufletul impovarat si obosit. Moartea si invierea Mantuitorului lumii este cea mai puternica si frumoasa lectie de iubire, care, cu adevarat, schimba inimi.
Iti doresc sa ai parte de iubire adevarata. Sa te ajute Dumnezeu astazi, sa nu mai ratacesti printre vise, ci visele tale sa se implineasca.
Cu drag, alaturi de tine, Brandusa
xanadu 