xanadu

Ai ascultat vreodata muzica marii intr-o scoica?

 Se spune ca daca pui o scoica la ureche auzi valurile marii. In realitate, stii ca nu e decat un exercitiu de imaginatie, combinat cu miscarea aerului din interiorul acelei scoici. Intr-o lume plina de contrafaceri e posibil sa nu percem uneori corect realitatea in care traim.

Intr-o lume nebuna, fiecare este intr-o continua alergare sa-si indeplineasca visul, incununarea frumoaselor aspiratii si ambitiilor proprii intr-un superb buchet. Si evident ca vrei sa-ti iasa bine si cu jobul si cu timpul liber, dar mai ales sa ai relatia de cuplu ideala. Viata insa iti poate oferi pargii spre succes sau iti poate taia de la radacina  elanul, mai ales atunci cand constati ca timpul trece, dar relatiile tale se lovesc de acelasi fiasco si tu te intrebi impasibila unde ai gresit?

Si chiar daca ti-ai facut „mea culpa” de multe ori, tot nu ai gasit raspunsul, astfel incat vinovatul trebuie cautat in exterior, unde altundeva decat in cel de langa tine?

Fiecare poarta cu sine vina de a-ti fi gresit cu ceva, prin imperfectiunile  si atitudinile nepotrivite care te-au marcat la un moment dat, dar…

Cat de mult ai patruns in sufletul celuilalt, cautand sa-l intelegi, cat de mult ti-a pasat de ceea ce simte, cat de mult ai discutat ceea ce te-a deranjat din comportamentul sau si cat de mult ai privit la tine si la reactiile tale?

De ce ai parte de certuri cand nu te astepti?

 De ce, ceea ce parea un frumos inceput se transforma repede in cosmar?

Aduci cu tine umbrele trecutului, toate frustrarile acumulate din copilarie si pana in prezent, toata aversiunea care rabufneste chiar atunci cand nici nu te astepti, toata agresivitatea sau dimpotriva bunavointa exagerata cu care ai fost tratata, zgarcenia nascuta din traiul la limita, sau extravanganta din obisnuinta unui trai luxos.

Netransformate, toate acestea te metamorfozeaza  intr-o bomba cu ceas, gata sa explodeze!!!

De ce transformare? Fiindca lumea insasi este in continua transformare, fiindca fiecare din noi avem nevoie de dezvoltare.

Si uite-asa te trezesti ca orice privire a lui, in a carei raza vizuala sta o alta fizionomie feminina decat a ta si care pare mai atragatoare in ochii tai, da nastere la suspiciune, gelozie si resentimente. Orice iesire nejustificata e interpretata, orice intarziere taxata. Si n-ai banui niciodata ca nu e vorba despre el ci despre neincrederea ta in sentimentele lui, izvorata din slaba imagine de sine.

 Sa fie al tau nu iseamna sa-i pui masca lui Zoro in lume si sa-l privesti in ochi doar tu. Fidelitatea este o trasatura puternica de caracter si fireasca intr-un relatie in care fiecare are sentimentul apartenentei unui cuplu unic. Dar neincrederea continua poate fi sufocanta si un atentat la dreptul de socializare specific fiecarui om normal.

In ceea ce priveste fidelitatea barbatilor, cu totii au nevoie de acea libertate, revendicata intr-o masura mai mare si mai mica si in relatia de cuplu, astfel incat societatea in ceea ce-i priveste  a dat nastere la trei categorii:

 Prima categorie este formata din cei care se afla in relatie, dar ar dori sa fuga, sau sa insele. Din anumite motive ei raman acolo, dar nu cu toata inima. Ei ar putea sa rupa relatia mai devreme sau mai tarziu, sa ramana frustrati sau sa dedice familiei.

  A doua categorie e formata din cei care trec pragul decentei si inseala.

 Cea de-a treia categorie apartine celor fideli, care stiu ca au toata libertatea din lume, dar au ales sa fie astfel, adica fideli celei pe care o iubesc.

Dar toxinele ce-ti pot otravi relatiile, acumulate cu voie, sau fara voie de-a lungul experientelor tale de viata,   nu se opresc aici.

Orice cheltuiala, care nu se incadreaza in planurile tale iti poate parea nejustificata. Dar, frumoasa investitoare,  celalalt nu e croit pe tiparul tau si nici nu s-a nascut pe lumea asta ca sa-si sacrifice veniturile doar pe preferintele tale.

Umbrele trecutului te leaga in prezent si iti pot otravi viitorul.

Se stie ca parintii care s-au dedicat in intregime muncii, ducand o viata de frustrari risca sa creasca copii prea libertini, in timp ce aceiea care si-au risipit viata pe distractii vor investi mult in educatia copiilor lor.  Astfel incat fiecare impune celuilalt propria viziune asupra vietii. Asa se intampla deseori si in relatia de cuplu. Esti fie prea permisiva, fie prea autoritara si dornica de control, prea devotata, sau prea lipsita de empatie.

Si nu incerci sa intelegi uneori calvarul prin care trece celalalt, sa-i intelegi cu adevarat  nevoile, nepermitand in acelasi timp ca inteligenta ta sa fie subestimata.

Si daca ai tai te-au crescut in cultul muncii, distractia parand o prajitura interzisa, greu vei intelege pe cel care vrea sa calatoreasca, sa investeasca in concedii, sa dea o petrecere. Daca, dimpotriva, parintii ti-au lasat toata libertatea sa te distrezi, greu vei intelege pe cel dispus sa economiseasca si sa nu investeasca in aceleasi lucruri ca si tine.

Deprinderea de a face tuturor pe plac te transforma intr-o persoana vulnerabila la manipulari. In acelasi timp obisnuinta de a-ti implini doar mofturile tale iti poate indeparta si cel mai bun prieten.

Sfatul pe care il dai chiar propriului tau copil va fi inevitabil trecut prin filtrul experientelor negative sau pozitive acumulate de tine, esecurile sau succesele tale, furii, fobii, resentimente, prejudecati, nelasandu-l sa aleaga, sa-si croiasca propriul drum, sa judece singur. Nu uita, nu esti experta in toate. Nimeni nu este.

Obisnuinta de a minti te poate duce la teserea unei adevarate plase, in care nici tu nu mai stii ce ai mai pus, dar ea te infasoara asemenea unui piton si te sufoca.

Obisnuinta de a minti, foarte ciudat, te prinde in tesatura ei, astfel incat nu mai realizezi ca te minti de fapt pe tine.

Chiar daca rabufnirea adevarurilor din tine este dureroasa, e singura metoda de a te elibera. Eliberata de toxine poti avea o viata adevarata, o relatie reusita, un viitor la care visezi. Suna bine.

Lasa frustarile sa iasa la suprafata si arunca-le, chiar daca ai fost ivatata sa-ti inabusi resentimentele. Dar cum sa reusesti in viata daca tu nu te asculti pe tine, daca tu nu te cunosti pe tine, daca nu ti-ai urmarit cu adevarat comportamentul, reactiile si nu ai exprimat prin cuvinte si prin fapte ceea ce vrei?

Asculta-ti inima pana viata ta nu se sparge de tarm. Recunoaste ce simti, ce esti, ce vrei sa fii. Impaca-te cu tine. Fiinta ta are nevoie de respect. Are nevoie sa-si croiasca propriul drum si aculta-ti inima.

 Asculta-ti bataile prea repezi in panica ce te-a inconjurat uneori, sau prea prea rare, atunci cand nu te-ai mai simtit vie. De ce asculti toate zgomotele lumii, de ce pleci urechea la tot, dar  nu asculti si muzica inimii tale?

Asculta-ti inima asa cum, in liniste, ai ascultat valurile marii, spargandu-se de tarm in calmul zilei care se indreapta spre apus.   Ea iti va spune multe despre tine. Ea iti va spune ca valurile se formeaza, rabufnesc si se sparg, dar marea ramane calma atata vreme cat nu e inconjurata de nori negri de furtuna. Furtuna trece, dar ea isi gaseste intotdeauna echilibrul.

Iti doresc sa gasesti calea catre visul tau. Cu drag, alaturi de tine Brindusa.