xanadu

Cat de mult pretuiesti libertatea ? Cat de mult iti doresti sa fii o fiinta libera? Libertatea, definita ca posibilitatea de a actiona dupa propria vointa, acest dar de la Dumnezeu, te ajuta sa iei propriile decizii si sa te bucuri de ele,  sa -ti exprimi proprile pareri fara teama consecintelor, sa-ti evidentiezi personalitatea, fara a fi nevoita a te plia pe modelul altuia, intr-un cuvant, te ajuta sa fii tu insati. De cealalta parte, privarea  de libertate, sau sclavagizarea, te incatuseaza pe nesimtite, te leaga  si iti taie aripile. Realizezi intr-o buna zi ca  nu poti fi tu insati, ca trebuie sa fii modelul „care vinde bine”, care , ei …stii tu, are succes. Trebuie sa zambesti intr-un anumit fel, sa te imbraci dupa un anumit model, sa spui cum  vor sa  altii sa  auda, sa fii ca ei, sa-i aprobi chiar si atunci cand stii bine tu ca n-au dreptate. Ei uite, cum incet, incet,  te transformi in altceva decat ai vrut sa fii si joci rolul care de multe ori nu ti se potriveste. Femeie, nu esti tu! Poti sa te pacalesti ca esti aceeasi, dar esti doar o papusa sociala in serie, creata pe banda, in fabrica de papusia societatii, invatata sa repete mecanic „sunt eu isami”. Asa esti chiar tu?

      Femeia romanca, instruita in aceasta scoala, zisa a vietii,  care ii traseaza destinul inca de la nastere sa asculte orbeste fara sa gandeasca, ajunge lesne pe parcursul existentei sale sa se desconsidere. Ce vede ea in familie?  De multe ori   o mama extrem de serviabila si extrem de muncita, care tine cu o mana de fier casa, care nu are timp liber, timp sa umble pe la saloanele de coafura. O femeie care-si asteapta zilnic barbatul venit de la crasma  cu banii cheltuiti pe distractii,  o mama care nu indrazneste sa se planga si care de cele mai multe ori ii gasete lui  mii de scuze.

     De ce e gasit el intotdeauna nevinovat? De ce cade el intotdeauna in picioare? Ma intreb, o  fi  o traditie a poporului roman sa-i fie gasite  scuze numai lui? Bea de suparare, bea de fericire, face scandal doar la betie, cand o inseala sunt vinovate altele.  Daca se intampla, ca fiecare om, sa mai aiba si o latura umana (spala si el vasele intr-o seara, duce si el gunoiul intr-o zi),  aceasta devine o trasatura buna de inramat. Nu mai conteaza ca dorm copii prin vecini de frica lui. Uite cum dragostea orbesca din tinerete e motivul cel mai bun de a-i scuza in permanenta, dar in permanenta,  comportamentul.  Renumitul psiholog Daniel David remarca „romanii prezinta un profil psihologic defensiv ( de exemplu negarea aspectelor negative, reducerea aspectelor negative, amplificarea aspectelor pozitive, supresia)”( Daniel David-Psihologia poporului roman).

Si daca ea, femeia mereu in actiune, mereu in suspansul adrenalinei, in permanenta  cu tema de inevitabil si necunoscut  ar vrea sa iasa cumva din aceasta situatie, care i-ar fi solutia? Aceasta  stie ca societatea o condamna inevitabil tot pe ea! Ea este judecata  inclusiv de alte femei aflate in situatii asemanatoare, pentru ca ele stiu ca trebuie „sa-si duca crucea pana la sfarsit”, sa rabde, sa planga, sa fuga de frica lui prin gradina, sa-l  acopere, sa-l scuze, sa-l astepte sa se schimbe. Viata ei inseamna doar munca.  Distractia, acest cuvant nu exista, pentru ca a capatat o conotatie aparte prin comportamentul barbatului sau. Acestea ii sunt drepturile sa munceasca si sa taca. Copii ei cresc in acest mediu, invata aceasta aceasta lectie a femeii obediente si a barbatului indreptatit si duc aceasta traditie mai departe. Sa ne mai mire astfel misoginismul unora?

Sa ne mai mire cum judeca astfel de barbati femeile ? Orice abatere de la „ supunere ” e considerata de ei „ indreptatire”. Lungimea fustei, rochia mulata, rujul de buze, parul vopsit, machiajul, toate sunt considerate fara nici o noima „invitatii”. Dar stai, poate te-ai uitat din greseala  in ochii lui. Poate-n mintea ta ii evaluai comportamentul de doi bani sau tinuta neglijenta, dar ce crezi, aceasta greseala a ta e taxata imediat  drept „dorinta”.  Si asa misoginismul unei categorii de barbati, de cele mai multe ori fara cultura sau educatie, dar nu neaparat,  obliga femeia la a-si pleca capul si a-si pune „batic”.  Femeia, in opinia lor, trebuie  sa fie la locul ei, ca nu cumva sa-l provoace pe el, barbatul, atat de sensibil la „ farmecul ” feminin.

 In realitate, acesta categorie de barbati nu da doi bani pe acest charm al tau, la care casca ochii larg cu multa admiratie, reusind astfel  sa prostesca astfel,  femei „neiubite”. Nepretuite ar fi cuvantul potrivit. Femei, carora mamele lor nu le-au oferit afectiune, prea ocupate fiind sa faca fata problemelor aduse in casnicie de  Ionica, Vasilica, sau cum i-o fi chemand. Femei parasite de primul lor prieten, care le-a imbatat cu iubire, pentru ca ulterior sa afle ca telefonul lui mobil valoreaza ceva mai mult decat dragostea pentru ele. Femei neiubite de sotii lor, pentru ca acestia s-au trezit„ indreptatiti” in casnicie si fara nici un motiv de a mai imparti ceva, iubire, daruire, protectie de orice fel. Barbati marionete, care s-au efeminat singuri. Despre ce libertate vorbim?

      Despre cea in care crezi, libertatea de a fi cu adevarat „tu insati”,  fara ca fiecare gest al tau sa fie interpretat. Libertatea de a alege sa-ti exprimi propria personalitate, fara teama de a fi judecata, normalitatea ta. Nu vorbesc aici de incalcarea ostentativa a unor norme de conduita morale, sociale sau culturale, ci de niste reguli nescrise impuse de un grup restrans  de sarlatani misogini, al caror cult este chiar propria lor  personalitate si care trateaza femeia ca pe un obiect.

Ei isi impun suprematia si incearca sa promoveze modelul acolo unde le merge.  Si tot mai multe femei se lasa prostite de farmecul afisat ostentativ, de masca iubirii vandute prea usor, pana descopera in spate „misoginul”. El uraste femeia. Ea foloseste scopurilor lui. Ea trebuie sa-i ofere confort si distractie. Ea s-a nascut pe lumea asta doar ca sa-l slujeasca pe el.  Barbatul adevarat, la  o prima vedere pierde in fata lui. Nu stie sa prosteasca ca si el, sau cel putin nu vrea, nu vinde gogosi pudrate, nu e capabil de toate prostiile lui. Pentru o domnisoara poate parea chiar plictisitor si pierde pe moment in fata farseorului,  pana cand realitatea o loveste crunt.

Ea nu va mai crede in iubire si va  considera ca toti barbatii de pe planeta se comporta la fel. Ii ia ceva timp, pierde chiar ceva ani din viata pana sa-si dea seama ca  barbatul adevarat o  protejeaza,  pe cand  misoginul o  distruge.

Dorinta de afectiune, de recunoastere, atrage multe femei intr-un carusel nefast, cersind o privire binevoitoare, culpabilizandu-se atunci cand lucrurile  nu merg.

Cazul mediatizat  de la Vaslui, in care o tanara a fost abuzata a adus multe semne de intrebare in privinta  sanctiunii sociale. De ce  am da vina doar pe o anumita categorie de barbati, cand victima a fost blamata chiar de unele femei din zona?  A fost aspru judecata si  gasita vinovata . De ce ? Fiindca drumul ei s-a intersectat cu cel al violatorilor? Vinovata,  ca a crezut intr-un zambet binevoitor,  pana cand latura intunecata a raului a iesit la suprafata?

„Imi este teama sa mai ies pe strada. Unii dau vina pe mine”, spunea tanara (realitatea.net- Violul de la Vaslui. Lavinia Sandru.Trebuie sa punem presiune . Brutele sunt un pericol public).

Cine, s-au ce, ne-a spalat atat de mult creierul incat sa blamam tot victima?  Cine ne-a furat compasiunea, mila si dorinta de dreptate?

Crezi in libertate, dar relatia cu un misogin e o capcana, din care greu poti sa iesi. Odata prinsa, renunti la drepturile tale si devii produsul imaginatiei sale. „Tu insati ” a murit inainte sa ajunga la implinire, caci grija ta cea mare e doar sa supravietuiesti manipularii psihologice.

„ In Romania tipul omului inteligent si unanim simpatizat este chiulangiul sistematic, pentru care  viata este un prilej de capriciu subiectiv, de exercitiu minor al dispretului, de negativitate superficiala”(Emil Cioran-Schimbarea la fata a Romaniei).

Ce sa-ntelegem de aici ca la noi destept a devenit sinonim cu smecher?

Pai smecheria  cea mai mare este ca unii dintre ei se vor „liberi , in timp ce tot ei  isi doresc in acelasi timp femei „supuse”. Ce zici de asta?

Smecherul va profita si de tine, in stilul sau caracteristic, ca doar de asta se considera smecher.  El vrea sa ii aduci dovezi permanente ale iubirii tale neconditionate, in timp ce, ca un veritabil sef,  iti ofera ceva afectiune atunci cand considera cumva ca meriti.

Unde a ramas acea iubire care vegheaza asupra ta? Unde e acel barbat adevarat care te poate sustine si la bine si la greu?

Dar, intr-o relatie, chiar  si el, barbatul adevarat, acel barbat inzestrat cu valori morale se poate intreba la un moment dat de ce s-a casatorit,  de ce si-a pierdut libertatea?

Atunci ii vin in minte motivele pentru care te-a ales pe tine si nu pe alta, valorile comune, atractia fizica, chimia aparuta  la inceputuri intre voi.   Dar, timpul trece si aceste motive par ramase in urma, nu mai tin si atunci intervine la un alt nivel ratiunea, mintea,  care ii spune sa nu piarda ce a investit, sa lupte pentru relatie, sa gaseasca solutii.  Dar odata cu trecerea timpului, un conflict, o nepotrivire de idei, aprinde carbunii mocniti ai dorintei de libertate si apare din nou intrebarea. De ce m-am casatorit?

 Atunci, ca intr-un tumult vijelios al vietii isi desopera din nou  inima. Intelege ca alegerea sa este la un nivel mai inalt, care ii spune ca dragostea il tine alaturi si ca o relatie adevarata nu inseamna pierderea libertatii ci castigarea ei, dar sub alta forma. Libertatea fara reguli inseamna haos.  Iar haosul nu aduce fericirea.  Intelegi daga mea, de ce e obligatoriu, dincolo de atractie si valori comune  sa-ti alegi un barbat inzestrat cu minte si inima pentru succesul unei relatii?

O relatie adevarata bazata pe dragoste, respect si pretuire aduce implinirea mult visata, fara de care viata nu-si gaseste un rost anume. Alaturi de credinta in Dumnezeu ea poate fi cu adevarat temelia unei vieti implinite.

Iti doresc o viata cu adevarat implinita. Tu ai puterea de a schimba valori si destine.

Cu drag, Brindusa