xanadu

               De când cu jocurile misterioase ale seducției, din care mai rezultă uneori și inimi frânte, se întâmplă că Scufița Roșie se răzbună pe lup și lupul pe Scufiță și amândoi citesc manuale despre cum să nu mai iubești niciodată, despre cum să seduci fără să te implici emoțional, despre cum să-l faci pe celălalt una cu podeaua și tu să conduci jocul și nici unul din doi nu mai crede în povești.

La ce o fi folosind, mă întreb, când fericirea în cuplu stă tocmai în țesătura dragostei dintre cei doi și în menținerea vie acestei frumoase iubiri pe tot parcursul vieții? De ce ar trebui însă să fie viața de cuplu un continuu război? De ce să nu renască sentimentele de la început? Hai că se poate.

Totuși ce femeie poate rezista farmecelor unui seducător? Privirea lui, inteligența, curba sinusoidală atenție-indiferență și personalitatea sa puternică atrage priviri întotdeauna  și  negreșit frânge inimi.

 Și cine poate nega charisma femeii care cucerește inimile bărbaților  prin personalitatea ei irezistibilă?

Și în acest tango pasional de cine seduce pe cine, nu rareori vânătorul se transformă în vânat  și așa zisul cuceritor își învață lecția.

Dar în experiența ta de viață, cred că nu rareori ai auzit aceeași poveste:

„Credeam că l-am sedus, credeam că l-am îngenuncheat, părea atât de îndrăgostit de mine, ne-am proiectat chiar viitorul împreună și era singura persoană care părea că-mi înțelege gândurile, nevoile. Iubirea noastră părea nesfârșită. Ne țineam de mână și ne topeam în îmbrățișări și declarații de iubire. Eram un cuplu, până când…l-am văzut cu alta și inima mea s-a frânt. I-am găsit tot eu explicații, dar a trebuit să accept adevărul care doare: el era al alteia și s-a căsătorit cu ea”.

Și tot astfel se întâmplă că ceea ce iei tu drept iubire nu e de multe ori decât plasa iscusită a unui exercițiu de seducție în care el sau ea nu investesc sentimente adevărate, ci iubesc doar jocul de curtare, din care ies cu fiecare inimă înrobită, tot mai experimentați.

Dar viața însăși ne arată că și seducătorul poate fi sedus. După ce a frânt multe inimi, după ce a fost considerat irezistibil de frumoasele vremii, a căzut în plasa seducției și el.

      Este cazul renumitului scriitor Soren Kierkegaard de origine daneză, autorul celebrului roman : „Jurnalul seducătorului”, în care acesta se identifică cu personajul principal Johan, reușind să o seducă pe frumoasa Cordelia și să-i strice logodna. El se descrie pe sine ca un personaj  lipsit de sentimente profunde știind că jocul se va sfârși, la fel ca și iubirea sa, odată cu ivirea zorilor, moment în care nu mai avea nimic de cucerit și nimic care să-i țină aprins jocul imaginației.

Ironia sorții face însă ca Soren să se îndrăgostească nebunește de Regine Olsen, o frumoasă aparținând burgheziei acelor vremuri, aceasta fiind, nu întâmplător, sora Corneliei, cea care l-a inspirat în realizarea personajului numit Cordelia, îndrăgostită în ciuda circumstanțelor, chiar de el.

Cei doi se unesc prin logodnă pe o perioadă de un an, după care Regine, frumoasa de nouăsprezece ani  reușește să reziste filozofiei iubirii lui Soren și alege atât cu inima cât și cu mintea să se căsătorească cu cel pe care îl iubea de fapt cu adevărat, Frederik Schlegel, devenit ulterior guvernatorul Indiilor de Vest.

„Soren mi-a amintit că i-aş fi scris că viaţa mea se va sfârşi dacă m-aş despărţi de el. Dar n-a înţeles vorbele mele cum trebuie. Iubirea mea pentru el se va sfârşi, nu viaţa. îl iubesc oare pe Soren? Da, îl iubesc chiar şi atunci când e nefericit din cauza mea, dar nu-mi pot imagina că voi deveni soţia sa, cu copii mici, Regina Kierkegaard. Aş putea deveni o soţie fericită? De fapt, sunt în acelaşi timp tânără şi bătrână.”(Anca Stana Tăbărași-Jurnalul iubitei lui KIerkaard-Seducătoarea seducătorului).

Așa se face că tu proiectezi femeia ideală pentru el înaltă, blondă și cu gene lungi și-l vezi pe stradă fericit cu una mica de statură, brunetă și vorbăreață și tot din această cauză te mai și întrebi: ce-o fi văzut la ea? Și tot așa se face că el bărbatul irezistibil oricărei femei e lăsat pentru un tocilar și nu-i vine să creadă.  Încurcate sunt cărările vieții, dar cele ale seducției le depășesc.

 Și tu te mai întrebi în relație cu ce ai greșit și ce ai fi putut face mai mult?

Și te învață internetul cum să te perfecționezi, să adaugi diplome și să devii irezistibilă. Nu e rău. Doar că într-o zi constați că regulile nu funcționează și el s-a îndrăgostit de una care pica examenele, sau dimpotrivă de o tocilară neexpertă-n makeup și rămâi interzisă până ți se întâmplă și ție să fii iubită de cine nu te aștepți, curtată de cine nu bănuiai că s-ar uita la tine.

Și într-o bună zi el vine la tine, îți cere numărul de telefon sau îți dă întâlnire, căci  în procesul de curtare bărbații sunt direcți, ei știu ce vor și merg direct la țință.

Doar că de multe ori bărbatul care încearcă să seducă, înainte să-și dea seama, e prins în mrejele iubirii, sedus și legat fedeleș ca să nu mai scape de femeia care încet și subtil l-a prins în plasa ei.

Care e atunci, te întrebi tu, femeia ideală pentru un bărbat? Greu de spus. Unii vor imaginea lor în oglindă ca și atractivitate și nivel de inteligență, pentru alții femeia ideală este cea care îi completează cel mai bine, pe principiul contrastelor care se atrag, unii caută o femeie care să-i domine, alții femeia pe care o pot modela și transforma cu ușurință, pentru majoritatea însă feminitatea, demnitatea, inteligența, tăria de caracter și independența sunt considerate atrăgătoare.

Care sunt femeile considerate neatractive? Femeile îngâmfate sau prea umile, fără demnitate, lipsite de feminitate sau cu ieșiri necontrolate, cele care doar așteaptă să li se ofere, fără să dăruiască prea mult la rândul lor.

Care sunt bărbații considerați neatractivi de către femei? Bărbații lipsiți de curaj și de caracter, mici la suflet și imaturi, pe care nu se pot baza, bărbații agresivi sau infideli.

Care este bărbatul ideal pentru o femeie? Te întrebi, uneori.

 Bărbatul sigur pe el, bărbatul hotărât, care știe ce vrea, omul de acțiune, bărbatul care nu e ușor de manipulat sau dominat, care îi conferă siguranță și tandrețe, bărbatul fidel și protector, bărbatul care te ascultă, care te privește și caută să-ți împlinească dorințele, cel  care  sprijină familia și reușita profesională, bărbatul care-ți face curte și după ce te-a cucerit.

Dincolo de atracția fizică și incontestabila chimie, adevărata seducție presupune să rezonezi cu persoana iubită pe un palier superior,  cel al sufletului, cel al acceptării necondiționate.

Cine reușește să ajungă acolo, să străbată zidul inaccesibil oricui, să pătrundă în tainele și colțurile ascunse și intime ale inimii,  primește coroana de învingător. Tocmai de aceea, de multe ori iubirea se trezește prin iubire și personele care ne iubesc, par mai atractive în ochii noștri.

Într-o relație care funcționează bine, jocurile seducției din cuplu nu se sfârșesc. Ele sunt și zidul de apărare pentru toate influențele din exterior și mențin pasiunea vie.

Dragostea nu a fost proiectată să se termine și cuplul să se înece în rutină, ci a fost dăruită ca să crească, chiar dacă în dinamica ei va suferi transformări. Se poate recunoaște totuși și reinventa dragostea de la început, prima care a dat aripi veșnice iubirii?

 Nu vă înșelați la gândul că toate cuplurile se sufocă mai devreme sau mai târziu în monotonie. Există dragoste și cupluri fericite. Însă fericirea cuplului depinde de amândoi, de capacitatea fiecăruia de a-și aduce contribuția în a face viața celuilalt mai frumoasă.

Și în acest vals superb  al inimilor vei găsi acel loc în care timpul se oprește și spațiul pare pierdut, în care cei doi, cufundați în taina iubirii și a căsătoriei… devin unul singur.

Luptă pentru tot ceea ce merită în viață.

Cu mult drag, alături de tine, Brîndușa