xanadu

     Casatoria, paradis sau abis,  drumul spre fericire sau sfarsitul ei? Casatoria, fericire in doi sau lupta pentru afirmarea valorilor, credintei si puterii din cuplu?  In acest vals al vietii, sau in tangoul ei, luna de miere nu dureaza la nesfarsit si  cei doi, uite ca  pot fi pusi in situatii in care  trebuie sa lupte pentru rolul lor.

Dar tie, cine ti-a spus  ca trebuie sa-ti casapesti viata pe altarul iubirii ?

Copilaria, perioada iocentei si a visarii,  ne poate marca iremediabil existenta si parca  nu-i adevarata fara povestile spuse la gura sobei. Iata un fragment dintr-o poveste spusa de un  bunic, care si-a pus amprenta asupra unei copilarii fericite:

„Fata Colonelului era dusa catre moarte, prinsa fiind de catre dusmani. Ea ar fi putut sa se resemneze cu soarta sa nedreapta, dar in drum spre incaperea unde urma sa fie omorata, cu capul plecat, ea observa  un gandacel, pe care, era cat pe ce, sa il calce.

Insa acesta  a fugit speriat de sub talpa ei si atunci a gandit: daca acest mic gandacel lupta sa supravietuiasca, cu atat mai mult ar trebui  eu. Si astfel povestea si-a scris   finalul ei fericit”.

Din nefericire, in mentalitatea romaneasca, atunci cand fata se marita si e dusa la altar, apar si cantecele de rigoare: „Ia-ti mireasa ziua buna, de la frati, de la surori” (Maria Ciobanu-Ia-ti mireasa ziua buna), apar si bocetele, de parca viitoarea mireasa ar fi dusa la taiere…

Si ulterior, parte din acest plans al miresei, pare ca se adevereste:

I-am dat lui cei mai frumosi ani ai mei si acum regret.

I-am sponsorizat  studiile si l-am ajutat sa faca performanta, dar atunci cand a ajuns pe culmile succesului a fugit  cu secretara.

Am crescut cu mari sacrificii copiii, in timp ce banii lui s-au dus pe distractii si lista continua, neinduplecata …

De unde apare aceasta idee de sacrificiu in casnicie, intr-o relatie in care fiecare ar trebui nu doar sa fie mai fericit in doi, decat singur,  dar  ar trebui sa  progreseze,  sa infloreasca, ajutandu-l si pe celalalt sa-si atinga potentialul?

Si totusi viata bate filmul, caci de multe ori lucrurile nu stau tocmai asa.

Ce-si doresc femeile? Indiferent de dorinta pe a face cariera, sau dimpotriva, de a-si trai viata din plin, vine momentul in care instinctul matern isi spune cuvantul si atunci, mai devreme, sau mai tarziu, tanara femeie isi va dori o viata de familie, un sot, un copil, sau mai multi.

Paradoxul face insa, ca barbatul ales sa nu fie tocmai cel familist, ci atractia se indreapta catre cel care intr-o buna zi  le-ar putea respinge, pe considerentul unei transformari radicale a acestuia in urma marii iubiri pe care le-o poarta. WOW!

In timp ce potentialii familisti sunt considerati plati si neatractivi, barbatii care stiu sa invarta femeile pe degete capata mult teren. Totusi casatoria cu unul din acestia se dovedeste de multe ori a fi asemanatoare cu solutia obtinuta din apa si ulei, o viata intreaga de lupta si dezbateri furtunoase, de compromisuri si inevitabilul sacrificiu al femeii, care plictisita de atata disputa inutila, de cele mai multe ori isi va concentra atentia exclusiv pe cresterea copiilor, uitand de propria fericire.

Totusi  momentul bilantului nu va intarzia deloc in viata fiecareia dintre ele. Vine acel moment in care INEVITABIL vei pune in cumpana sacrificiul propriei vieti, a devotamentului fara masura oferit, uneori necerut chiar, cu rezultatele obtinute. Si experienta multor femei demonstreaza faptul ca valorile nu vor fi intotdeauna pe plus.

Da, stiu ca spiritul de sacrificiu este in tine, pus acolo bine de Dumnezeu, pentru ca esti  actuala, sau potentiala sotie si mama  si prioritatea ta sunt ceilalti si prosperitatea familiei tale e pe primul loc.

Totusi viata iti ofera o lectie : sa nu renunti la ceva, ca ulterior sa regreti. Orice daruire are limite si orice actiune generoasa trebuie cantarita. Altfel ai de a face cu risipa, cu regrete, cu pierderi inutile.

Nu oferi nici in casnicie devotamentul, pe care ulterior ai putea sa-l deplangi, s-ar putea ca cel de langa tine sa nu aiba atat de mare nevoie de el, dar regretele tale iti vor sapa sufletul la radacina.  In schimb, daruieste cu bucurie, atat cat sa nu-ti para rau  ulterior.

El are nevoie, de multe ori, de o privire prietenoasa in locul unei fete nefericite, de companie, de ascultare, de intelegere, de o sotie de care sa fie mandru  si are nevoie la randul sau sa se faca util daruind, in caz ca-l lasi, din prea multul tau devotament. Cu cat vei plusa mai mult, daruind in nestire, acoperind prin sacrificiul tau orice nevoie a familiei, cu atat va fi motivat mai putin sa pluseze la randul sau, simtindu-se uneori inutil, isi va canaliza energia catre altceva. Privind la acest fenomen, al femeilor ajunse in situatii limita din cazuza problemelor si frustrarilor, multe in stransa legatura cu viata de familie,  statisticile arata ca:

„ În 2016, la Institutul de Psihiatrie „Socola” din Iaşi au fost internate 3.384 de femei cu depresie. În 2017, alte 3.177 de femei au fost spitalizate cu acelaşi diagnostic. În ambii ani, în jur de 5% dintre paciente au prezentat simptome specifice „Sindromului Italia” (Sursa: Adevărul).

„De multe ori, primele simptome care apar sunt doar fizice, fără o legătură aparentă cu o tulburare psihică. Apar dureri de spate, de membre, tulburări gastrointestinale şi de somn sau modificări de apetit. De asemenea, femeile se simt foarte obosite şi li se pare imposibil să ducă la capăt chiar şi cea mai banală activitate. Ajung să vorbească despre lipsa oricăror emoţii, despre o «goliciune» interioară şi despre senzaţia unei apăsări permanente în piept”( Sindromul ITALIA –Depresia femeilor plecate la munca in strainatate, studiata in Romania-News Romania).

Drumul spre altar nu e drumul catre sala de executie a unui cuplu, ci inceputul vietii adevarate in doi. Dar, la fel ca orice activitate ea trebuie gestionata, imbunatatita,  evaluata,  renascuta, altfel risca sa devina REINTERPRETATA.

In tot acest demers victimizarea se dovedeste a fi inutila, dezagreata si lipsita de intelepciune.

Dar tu, frumoasa regizoare, tu ce crezi? Tu ti-ai ales viata aceasta sau viata te-a ales pe tine? In filmul existentei tale, tu ce rol ai avut ? Cat ai participat la regia ei si cat l-ai lasat pe Dumnezeu sa participe?

Alege astazi sa faci din viata ta un film de care sa fii mandra.

Iti doresc multa fericire. Cu drag, alaturi de tine, Brindusa