xanadu

Anul 1981 oficial a fost sărbătorit ca fiind anul abolirii sclaviei. Societatea modernă a creat femeii  pârghiile necesare pentru autoafirmare și autorealizare. Astfel, startul in viață sună bine. Orizonturile spre fericire devin tangibile, supapele spre o viață prosperă și plină de iubire se deschid.

Inima bate cu putere așteptându –și  implinirea visurilor. Și atunci te intrebi:

 Ce transformă o tânără veselă și lipsită de griji intr-o femeie depresivă, depașită de situație, lipsită de mijloacele minime de trai și de timp liber?

Vai ce bine, sclavia nu mai există, femeile din toata lumea sărbătoresc, câștigându-și drepturile!

Și nimeni nu sesizează pericolul ascuns, si anume  că sclavia n-a murit, doar și-a schimbat forma.

Te-ai gândit vreodată că cea mai periculoasă  formă de sclavie este sclavia din minte, mai precis autosclavagizarea,  sau cu alte cuvinte acceptarea de bună voie a condiției de sclav și mai mult decât atât autoinducerea acestei stări?

Iți sună cunoscut sloganul că sclavii erau supuși  voinței stăpânilor nebucurându-se de nici o protecție? Ei nu aveau dreptul de a hotărî asupra propriei persoane, de a riposta, nu contau ca și ființe umane înzestrate cu dorințe, idealuri, aspirații. Viața lor era obligată la  muncă și sacrificiu in favoarea stăpânului, lipsită de satisfacție și de perspective. Intr-o societate modernă sclavia se naște in intuneric fiind de obicei ținută ascunsă.

Dar iată că s-a intâmplat in zilele noastre: 

Trei femei au fost ținute captive timp de treizeci de ani intr-un imobil din Londra. Victimele au dus o viață de coșmar, fiind bătute, abuzate și umilite in permanență.

Dar lucrul cu adevarat șocant  este citat de articolul londonez : „Poliția spune  că victimele au trăit inițial intr-un fel de comunitate care impărtășea o ideologie de stânga. La un moment dat grupul s-a destrămat. Nu se știe din ce motive cele trei femei au rămas totuși cu presupușii lideri. Erau legate de ei de cătușe invizibile, suportau bătăi și presiuni psihologice”.

Intr-un final au scăpat, dar a meritat prețul ?

Ți-ai da de bună voie treizeci de ani din viață?

Tu câți ani ești dispusă să ștergi cu buretele din viața ta ?

Viața noastră este un dar și in consecință trebuie prețuită, innobilată și trăită cu folos.

Care sunt motivele pentru care o persoana dotată cu judecată ar accepta condiția de sclav?

Iată câteva motive care conduc in mod nedorit către această stare: 

Supunerea invățată incă din copilărie, fără obișnuința de a  riposta.

Stima de sine sine scăzută, dorința de a mulțumi și de a fi apreciată, de a face pe placul altora și care duce la incapacitatea persoanei de a spune nu.

Manipularea psihologică care induce persoanei  ideea falsă că nu merită mai mult.

Sărăcia, teama ca nu va supraviețui prin forțe proprii.

Lumea exterioară văzută ca fiind ostilă, in care ea nu se poate descurca și atunci stăpânul este văzut ca salvator.

Bunul simț și valorile inoculate in copilărie, care te invață să suporți chiar și abuzuri.

Teama de pierderea reputației, de singurătate, de inadaptare și nu in ultimul rând dependența psihologică de manipulator, controlul mental pe care acesta il exercită asupra victimei.

Astfel relațiile abuzive, căsătoriile nereușite, familiile disfuncționale cuprind in ele  cele mai moderne forme de sclavie.

Omul conceput după chipul și asemănarea creatorului a fost dotat cu demnitate. Relațiile intrerumane trebuie să aibă la bază respectul, iubirea și prețuirea.

Căsătoria ar trebui să reflecte viața din Eden pentru ambii parteneri cât și pentru copii. Numai in acest context poate fi privită supunerea reciprocă.

Numai atitudinea ta transformă  o viață reușită intr-una de inchinare permanentă  la Măria sa bărbatul.