xanadu

<< Daca ai răbdare se va schimba >>

<< Mâine va fi mai bine >>

Sunt doar două din miturile in care crezi. Și care ți-au fost inoculate de cine ? De societate. O si ce optimist suna!!! In realitate nu există certitudinea că lucrurile se vor imbunătăți odata cu trecerea cu timpului.

Supărare, lacrimi, umilință, furie, neputință si culpabilizare sunt doar câteva din sentimentele unei femei abuzate fizic, psihic sau emoțional.  Dar uneori, din nefericire, sunt intalnite cazuri in care abuzurile continuă pe parcursul unor ani intregi. Socant, nu-i asa?

Se comporta el astfel deoarece nu e inteles, respectat, ascultat, tinut pe palme?

Are  el accese de furie pentru ca i le-a provocat cineva?

Te iubeste el de nu mai poate, dar tu lipsita de intelepciune il provoci mereu ? Ca se stie….la noi e o vorba <<nu iese fum fara foc>>.

 Nu, nu, nu !!! Scopul celui ce se afla in postura unui  agresor este de a mentine controlul. Si cum ar putea s-o faca a altfel decat prin forță și manipulare ? Dar el va adăuga un ingredient special, un ingredient indispensabil <<ciorbei de control >>  și anume  inducerea controlată a fricii.  Astfel, in mod continuu si  conștient, victima va fi adusă in starea cea mai de jos, prin devalorizare , abuz fizic, dar si verbal și psihic, injosire si crearea unui sentiment de culpabilizare. Aceasta incepe  să prețuiască momentele de bunăvoință ale agresorului, ca o detensionare a situației și revenire la normal. Astfel pentru ea doar nevoile lui vor deveni prioritare.

In sindromul Stockholm se descrie comportamentul unei victime ținute in captivitate. Ea ajunge să manifeste chiar simpatie pentru agresor, prin exagerarea și interpretarea eronată a gesturilor de bunăvoință. Printr-un soi de spălare a creierului i se induce sentimentul că e vinovată de ce i se intâmplă. Apoi este copleșită pe moment cu gesturi de bunăvoință, agresorul trecând de data aceasta in postura de salvator, de binefăcător. Se creează astfel  o dependență din care victima este incapabilă să iasă singură, in special datorită faptului că nu conștientizează ce i se intâmplă. La asta se mai adaugă și alte forme de manipulare ale persoanelor din cercurile de apropiați, care de multe ori nu ințeleg situația și o determină să accepte compromisul in numele unei așa zise iertări, necondiționate de schimbarea comportamentului.

Iată ce ar trebui să știi:

 

In primul rând nu există  vreo formă de dragoste care să facă rău semenului său, căci prin definiție dragostea face bine, duce la creștere și dezvoltarea  persoanei dragi. Dragostea iți dă aripi, nu le taie!!!

Iertarea oferită unei persoane nu e totuna cu sacrificiul inutil, prin care iti petreci tot timpul tau lângă ea, implinindu-i toate poftele.

Nu ești vinovată de defectele de comportament ale altei persoane.

Făcându-i  jocul  nu vei fi in viitor decat o victimă și mai mare.

Infruntandu-l  riști să-ți pui  sanatatea in pericol și nu numai.

Incercarea de ieșire din relație este luata de agresor drept sfidare, prin tentativa de a scăpa de sub controlul său și de cele mai multe ori se plătește scump.

Cel care este capabil de acte de agresiune nu-și va schimba vreodată comportamentul atât timp cât nu are o nevoie reală, cât se simte bine in pielea lui și tot atata vreme cât tu ești  jucăria cu care se distreză cum vrea și când vrea, satisfăcandu-și tendinta de sadism. De ce s-o faca? De dragul tău? De mila ta? De dorul vreunei religii? El nu cunoaște decât dragostea de sine și dorul după propriile plăceri.

Si dacă tu ești  obligată la multa răbdare, pe tine in schimb  cine te ințelege? Sau vrei sa crezi ca intr-o relatie unul merită tot ce-i mai bun, pe când celălalt e condamnat la rău si suferinta  pentru vina de a-și fi luat un călău pe post de partener de viață?

Fiind ași ai manipulării, ei, agresorii vor întoarce prin minciună și autovictimizare opinia celor din jur  in favoarea lor.

Tu crezi că prin comportamentul tău eroic il vei schimba. In realitate pentru el atitudinea ta nu e decât o invitație spre a face și mai mult rău.

Tu crezi că ești puternică fiindcă reziști, in realitate sănătatea ta se deteriorează pe nesimțite.

Stressul  și depresia sunt consecințele cele mai fericite. Dar efectul cel mai distructiv este că nu mai vezi starea de normalitate, ca nu mai poti reveni la ceea ce se numeste <<normal>>, ca nu mai poti sa constientizezi  că viața poate arăta și altfel. Nu mai realizezi că tu poți fi din nou fericită și implinită.

Aștepți o minune să se intâmple și să-ți salveze viața, pe când cea care trebui  să rezolve problema ești chiar tu. Si nu te opresti aici.

Te izolezi de tot și toate, când ai putea avea o viață socială bogată.

Nu-ți mai pasă de multe lucruri și nu poți progresa așa cum ți-ai dori.

Riști să te refugiezi in obiceiuri nesanatoase sau intr-o lume virtuală  in care te simți implinită.

Trezește-te draga mea la realitate caci dependența e nocivă si n-ai recomanda-o nimanui. Poate că viața nu e perfectă, dar  o viață demnă, fericită și implinită e un dar pentru care merită să lupți.

                                                                   Cu drag, Brindusa Axinte