xanadu

Serviți vă rog o porție de fericire!

Cum arată o zi din meniul vieții tale? Ți-ai luat porția de speranță la micul dejun,  te-ai hrănit cu naivitate la prânz și ai simțit gustul amar al  dezamăgirii la cină?

Ești fericită sau doar visezi la fericire? Fericire, dulce fericire vino în viața mea, este cântecul sufletului tău?

  Dezamăgire și iar dezamăgire, rezultată din faptul că toate zilele sunt la fel și nimic semnificativ nu se schimbă în realitatea microuniversului în care trăiești. Și dacă te-ai gândit tu bine… nu asta îți dorești de fapt.

În fiecare zi iți bei ceaiul dulce sau cafeaua adăugând prăjitura delicioasă și frumos ornată a speranței. Cât de plină de speranță este fiecare dimineață! Câte orizonturi colorate se deschid înaintea ochilor tăi!

Speri în ce? Sau speri în cine? Speri că viața ta va fi dulce, când e insipidă sau amară ca pelinul?

Te-ai  gândit draga mea cum să-ți îndulcești viața, dar n-ai găsit nici o metodă. Știi în schimb cum să-ți îndulcești ceaiul sau cafeaua? A, dar e simplu, adaugi o linguriță de miere, zahăr, sau frișcă. Crezi tu că dacă nu adaugi nimic se îndulcește de la sine? A, spune-mi că ai avut o dulce revelație. Trebuie să acționezi, trebuie să faci ceva în sensul ăsta. Și trebuie să faci astăzi!

Un scenariu pentru visul tău: plină de vitalitate, frumoasă, mulțumită de viața ta și de realizările tale, fericită alături de perechea vieții tale și de familie.

Realitatea din oglindă te arată în schimb încercănată, posomorâtă, nesociabilă, fără chef de viață? O, spune-mi dacă am ghicit! Tu ești mulțumită că ai speranță? Și la ce îți folosește atât de multă speranță? Speri că viața se va îndulci de la sine, că realitatea se va schimba tot de la sine, că o minune îți va turna zahăr , miere și frișcă în viață, inimă și suflet?

Și mai speri să ai energie vitalitate, când picioarele tale sunt prinse în plumb?

Și te mai prinde și după-amiaza savurându-ți porția de fericire la telenovele, uitând că nu ești tu actrița din rolul principal și că viața ta e o scenă goală.

Dar masa de la cină sigur nu-ți mai place. O zi sfârșită, o noapte rece, în așteptarea dimineții cu o nouă ceașcă de speranță.

Știi cumva diferența dintre mit și realitate?

Să speri că lucrurile, problemele grave din viața ta se vor rezolva cândva, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, e un MIT.

Să acționezi, să găsești soluții în situațiile cu care te confrunți  ține de REALITATE.

Dar, ce se întâmplă atunci când confunzi mitul cu realitatea?

Asta   seamănă cu  „Povestea porcului”, în care frumoasa prințesă speră ca alesul ei, purcelul, care noaptea se transforma în prinț, să lepede definitiv pielea de animal. În basm el se transformă în Făt- Frumos și prințesa e fericită după mari sacrificii. Și totuși, să fie totuși  o poveste cu final frumos,  viața?

În realitatea secolului nostru trebuie să știi că dacă ai de-a face cu un „ prinț adevărat”, acesta întotdeauna va fi dispus la autoevaluare și la a-și îmbunătăți comportamentul atunci când greșește, rămânând întotdeauna  prinț,  pe când  animalelor domestice nu le place schimbarea.

Astăzi  ar trebui să te întrebi: îți mai dorești să fii fericită sau trăiești din iluzii visând la fericire?

Draga mea, nu te hrăni din iluzia fericirii ci fii fericită. Viața se trăiește în prezent. Un citat de Radu Stanca spune:

„Uneori e mai folositor să-ți pierzi speranța, decât să-ți pierzi vremea sperând”.

Se spune că speranța moare ultima. Speranța iți mobilizează energiile, dar de cele mai multe ori te hrănește cu iluzii. Însă gustul amar al realității triste te trezește mereu din visare.

Diferența dintre „cine are” și cine „doar speră că are ” o face întotdeauna… acțiunea.

Speranța, se spune, moare ultima.

Dar ce faci când speranța chiar moare?

Ea poate fi o veste bună pentru cine e dispus să lupte. Persoanele nepregătite să dea piept cu problemele vieții se hrănesc cu „speranțe”. Acestea fac parte din meniul lor zilnic cu trei mese principale. Dar atunci când speranța moare, când s-au confruntat cu realitatea cruntă, vor începe să acționeze, să schimbe ceva și de cele mai multe ori vor reuși. Cu cât acest moment le prinde mai devreme, cu atât mai bine pentru ele.

Persoanele pregătite pentru confruntarea cu problemele vieții au pierdut speranța unei rezolvări misterioase și atunci, cu energii nebănuite găsesc soluții salvându-se din criză, ieșind din situațiile care până atunci căpătau dimensiuni hiperbolice în viziunea lor.

Până și în povestea porcului, frumoasa prințesă s-a plictisit de pielea de porc și a acționat, ea a ieșit în întâmpinarea fericirii sale și chiar dacă a costat-o patru ani din viață, se pare că a meritat rezultatul.

Nu e rău să fii idealistă, în cazul în care nu te oprești aici. Visurile își fac în mod constant loc în imaginația noastră. Dacă totuși își fac loc prea mult, ne pot acapara viața, realitatea.

Femeia idealistă doar speră că într-o bună zi își va realiza planurile, visurile.

Femeia pragmatică, nu visează prea mult, rezolvă și are.

Până și credința în Dumnezeu presupune acțiune.  O credință cât bobul de muștar te ajută să muți chiar și munții din loc.  E o mare diferență între „sper  că voi rezolva problema asta” și „ rezolv problema asta”.

Draga mea astăzi ar trebui să-ți spui : „Nu visa la fericire, fii fericită”. Ai fericirea în palmele tale.

Astăzi îți doresc să fii fericită! Astăzi iți doresc ca toată viața ta să fie fericită!

                                                                          Cu drag, Brândușa