Tu mai crezi în dragostea cu fluturi în stomac?

Am căutat și am găsit pe raftul bunicii o carte demodată, plină de praf, cu marginile scorojite, în paginile ei se desfășura o frumoasă poveste de dragoste….

    Hai, lasă-mă! Ce e cu atâta dragoste? Pe cine mai interesează subiectul în zilele noastre, când distracția și banii sunt la putere? Când relațiile de cuplu se formează  atât de ușor și când a mai face curte unei femei devine penibil.

Prea siropoasă, prea demodată și cine are nevoie de ea? A iubi, foarte lesne înlocuit cu a plăcea. Și dacă tot e în trend antreprenoriatul, relația de cuplu se transformă ușor într-o afacere.

Ce-i poate oferi ea?  Ce-i poate oferi el? Și dacă cei doi ajung la un consens, relația se formează, fără alte criterii.

Mă iubești? Îl întrebă ea.

 Vai, dar încă cum, îi răspunde el, privind-o senzual și-i vinde câte kg.  de iubire vrea ea.

Tu îl iubești pe el? Întreabă prietena ei. Și ea răspunde, stând pe gânduri cinci minute: da, cred că da.

Îl iubești fiindcă ești deja prinsă într-o relație cu el și asta se așteaptă de la tine, sau îl iubești pentru că e unic pentru tine și nu mai e altul la fel de valoros ca el?  Dar, se pare că astăzi nu mai are importanță.

Poezii, povești de dragoste, numai fraierii mai oferă flori unei femei în zilele noastre, consideră unii, se pare.

Să aruncăm dragostea pe un raft uitat și să ne trăim viața!!! Și râzi în fața gesturilor și vorbelor siropoase ale altora.

Ce așteaptă ea? Ca el să îi ofere confort de cinci stele. Cât timp îl iubește ea? Atât timp cât  cardul lui e nelimitat și binele ei asigurat.

Cât o iubește el? Atât timp cât are bunăstarea vieții garantată și…a, am uitat, senzualitatea.

Fidelitate, ce e aia? Astăzi nici în filme nu mai întâlnești. Promovată în vitrine, afișată și cântată, senzualitatea e mai în vogă ca oricând. Melodii de dragoste, ce-s alea?

Și tu crezi că îlocuind verbul „a iubi”, cu „a plăcea”, el te va iubi mereu și mai crezi că făcând același lucru, tu îi vei fi fidelă în inima ta la fel.

Și ce se va întâmpla atunci, când în relația transformată în afacere de cuplu, apare o ofertă mai bună?

Atunci ești jefuită de toate kg. de iubire oferite alteia, fără explicații prea multe și fără scrupule. Dar, sunt ale mele, spui tu. Și orice explicație din partea lui ar fi inutilă. Și știi în sinea ta că nu poți fi jefuită de ceea ce n-ai avut niciodată. Și nici nu ai motiv să plângi, căci toate sunt în trend, senzualitate, infidelitate, interes, afaceri. Și-ți spui, așa cum ți-a  cerut și el, că trebuie să fii puternică și să-ți îngropi durerea și frustrarea. Și de ce ai plânge, nu văd, știind că alta va beneficia de kg. ușoare de sentimentele promoționale. Și ei îi va spune aceleași vorbe, în goana după mulțumire, în timp ce va evalua pachetul din ofertă…

Și te arunci cu disperare, căutând acel ceva ce nu e-n trend, ceva ce ai uitat cândva în raftul demodat al inimii tale. Și primul care –ți sare-n ochi e cel mai bun și înzestrat cu inimă și suflet, uitând că și el trăiește în aceleași societate de consum. Și când din nou afacerea expiră, rămâi cu o inimă mai jefuită decât înainte. Și dacă atunci ai plâns, de data asta nu mai simți nimic, ai sufletul pustiu, lipsit de sensibilitate și nu mai crezi în dragoste și fluturi în stomac.

Nu există dragoste!  Spui tu din toată puterea unei inimi revoltate. Dragostea este invenția celor patetici, prea romanțată, prea exagerată. Cum să mai crezi în ea, dacă se stinge asemenea unei flăcări în bătaia vântului. Și cât durează? O lună, un an, doi? Nu merită!

Și chiar de-ar fi să mai apară-un el, cu vorbe de iubire, tu îl privești ironic și-i spui în mintea ta: hai, când ai de gând să pleci și tu? Și încerci să mai mărești oferta și să fii în vogă, mai multe haine noi, mai multe demonstrații pline de teatralitate, mai mult din toate,  cu toate că în intimitatea vieții tale ți-ai dori să fii tu însăți, iubită pentru ceea ce reprezinți, nu pentru ceea ce afișezi zilnic, pentru că pare dezirabil…Și-atunci când te aștepți tu mai puțin, se-ntâmplă, dragostea să te găsească ea…Ooo. ce frumos…

Și chiar atunci, stupefiată, tu te întrebi ce-i mai poți oferi? O inimă rănită? Un suflet gol și două aripi frânte. Și te aștepți să mai primești și pansamente pentru răni…Poți să faci eforturi disperate sau dimpotrivă,  poți să o renegi, totuși dragostea vine atunci când vrea ea, nu când vrei tu.

Și când se întămplă că-ai găsit-o, ți-ai dat seama în sfărșit că dragostea, deși mai trece prin stomac (o fi vorba de fluturi?) totuși nu-i materială, nu se poate cântări, nici fabrica și nici monedă de schimb nu este. Realizezi și tu, de fapt, că ești puternică prin dragostea din tine și ce ai ignorat cândva, acum are valoare.

Să fie ea, iubirea, ușoară, un sentiment de-a dreptul trecător?

Doi tineri au trăit o frumoasă poveste de dragoste, întreruptă înainte de împlinire, la fel ca multe dintre poveștile tinereții. Dar viața i-a adus împreună după ani buni, pe când se resemnaseră că vor duce o viață stearpă într-un azil de bătrîni. Nici unul din doi nu era căsătorit. Nici unul din doi nu a putut uita sentimentul minunat ce i-a unit atunci…

Și dragostea, poezia inimii uitată, îți aduce cu sine nu doar garanția fericirii de a oferi și primi sentimente de iubire, dar și mai puține farfurii sparte de nervi, mai puține nopți albe de frustrări și boli de inimă. Și atunci când te întrebi ce să alegi în viață, nu crezi că dragostea ar fi o opțiune? Îți doresc să fii nu doar frumoasă. așa cum ești, ci și fericită, așa cum meriți.

                                         Cu mult drag, Brândușa

 

 

 

 

 

 

 

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s