xanadu

Sună telefonul. O voce disperată de femeie:

-De ieri te tot sun într-una.Ți-amintești că trebuia să ieșim la picnic. Te-am așteptat cu bagajele făcute, am pregătit carnea pentru grătar, m-am gândit la toate, tu nu mai aveai nimic de făcut. Aha, acum răspunzi. Te-ai gândit în sfârșit să răspunzi după atâtea apeluri. Știu că ai fost cu ea, am sunat-o și nu a răspuns. Cum ai putut să-mi faci asta? Avem o relație, îți amintești? Până acum nu te-ai plâns de mine. De ce taci, ți-ai înghițit cuvintele?

-Greșeală! Se auzi o voce bărbătească de la celălalt capăt al telefonului. Doamnă, continuă vocea, vă sfătuiesc pe viitor să fiți mai atentă când formați numărul și închise.

    Ai vrea să-ți spun, poate, că totul a fost în mintea ta și a avut un motiv întemeiat pentru care te-a ignorat și disprețuit atât de mult încât tu și tot ce i-ai oferit până acum nu a contat!!!

      Ai vrea să-ți spun poate că frustrarea, disperarea ta și faptul că ai dreptate vor face un apel potrivit la conștiința lui și va veni spășit la tine, spunându-ți că a fost ceva trecător și că n-o să se mai întâmple.

     Ai vrea să-ți spun, ce-ți vinde în general societatea românească, că trebuie să-l suporți așa cum este și odată cu el, batjocora, mojicia, nedreptatea și disprețul și că „toți bărbații sunt niște porci”, dar n-are rost să te mint.

    Ai vrea să-ți spun că nu trăiești o iluzie, când în realitate, asta trăiești și te hrănești cu himere. Visurile tale nu se potrivesc cu ale lui, planurile tale nu se potrivesc cu ale lui. Chiar nu ți-ai dat seama? Tu visezi casă, familie, prosperitate, fericire.

El în schimb nu visează, ci chiar trăiește o viață „trai și-o viață” în care rolul tău e unul de femeie supusă, obligată să-i suporte toate grosolăniile din caracter.

 Viața ta, planurile tale sunt date peste cap, în timp ce aștepți cu disperare să te sune. Mâine poate vine în zori acasă, fără explicații, poimâine îți cheltuie toți banii înainte de concediu, răspoimâine ești lăsată „la vatră” în timp ce el se distrează în altă parte și evident nu cu tine. Chiar nu-ți dai seama că nu contezi?

    Ai vrea să-ți spun că batjocoritorul se schimbă, la fel cum te minte societatea, dar nu cred că preferi o minciună frumoasă în locul adevărului incomod. El râde de naivitatea ta, căci fericirea acestui gen de bărbat, a bărbatului batjocoritor, este tocmai să păcălească. Și aici îmi vine în minte chiar povestea lui Păcală. Ce bine se mai potrivește draga mea uneori. Păi ca să-l „păcălească” pe popă, Păcală îi construiește un pod, după indicații, cu o „călcătură moale” și o „călcătură tare”. A uitat să precizeze însă, că i-a sacrificat pentru construcția lui toată turma de capre, așezându-le fie cu burta în sus, fie cu spinarea. Te-ai supărat părinte? Evident nu avea voie să se supere, că risca să fie jupuit de viu.

   Ce mare lucru că te-ai supărat dragă și azi și măine și poimâine? Doar sănătatea ta nu contează și pentru el, pierderea ei ar fi o veste bună.

„ Când pierzi tot ce ai avut
Uiți si cine ești,
Nu poate nimeni să te ajute
Cu tine doar vorbești!
Stai în casa și plângi
Ești a nimanui
Din orgoliu nu-i vei spune,
C-a lăsat în urma lui… Suflet gol,
Nebun de dor ( Mădălina Manole-Suflet gol)

Mitul că „se schimbă” e tare. O formula trendi de manipulare. Serios? Și cât timp îi ia să se schimbe? Pentru toate sarcinile de serviciu există un termen limită. Numai aici avem de-a face cu perioadă nedeterminată. Dacă întrebi societatea: când? Răspunsul standard e „cândva”. Ție cât timp ți-ar lua să-ți schimbi un comportament sau să repari o greșeală? A, te-ai prins. Dar bătaia de joc  poate deveni trăsătură definitorie a unei personalități și lesne se poate transforma într-un mod de viață. Și te văd pe tine, încercând zadarnic să-l schimbi, cu prețul sănătății, frustrării,  nefericirii și chiar a pierderii tale. Te pierzi pe tine, încercând zadarnic să transformi o persoană peste a cărei voință nu poți trece, sufletul se umple în tot acest timp de resentimente. Ocupându-ți tot timpul cu el, cu ce ți-a făcut el ție, cu nervii care ți-i face, cu frustrările tale de tot felul . Și în tot acest timp evoluția ta stagnează, nu mai știi cine ești și ce-ți dorești, neglijezi chiar lucruri cu adevărat importante din viața ta. Și te trezești în final cu un suflet pustiit.

   Fă-ți un bine și crede în fapte, în comportamente și atitudini schimbate radical, nu în „gogoșile” pe care ți le vinde. Prețul e chiar viața ta. Nu-i găsi scuze pentru mojicie, sfidare, lipsă de respect. Nu toată lumea se comportă la fel și tu știi asta.

   Și poate ai mai vrea să-ți spun că făcându-i și tu la fel, răspunzându-i cu aceeași monedă, va avea o mare revelație și va spune : Ups cât am greșit față de tine  ! De azi înainte voi fi partenerul visat!

Nici că se putea să te înșeli mai mult. O răzbunare a ta, o răzbunare a lui, un război în care nimeni nu câștigă și nu duce nicăieri și un joc periculos în care temelia relației de cuplu e de mult timp dărâmată.

   Și poate sunt bărbați ce ar dori ca noi femeile să facem parte din povestea lui Păcală. Și ce bine documentați mai sunt ei în ceea ce privește jocurile manipulării societății. Au un întreg manual și râd de naivitatea femeilor care le cad victime. Dar când te mai trezești ieșită din relație, jefuită de tot și toate, ce-ți mai rămâne în final decât sufletul, și ăla gol?

Vestea bună e că odată cu  batjocura dispar definitiv și frustrările, nervii, certurile și toată paleta de resentimente și nu mai ai nevoie de calmante.

Am o întrebare pentru tine, draga mea:

Când ai reflectat ultima oară la tine și la viața ta? Adu-ți aminte o clipă de tine. Oprește-te o clipă din alergarea ta și actele tale eroice și adu-ți aminte de valorile tale, principiile tale, visurile tale, copilăria ta, părinții tăi și de tot ce ai tu mai demn și sfânt în sufletul tău. Pe drumul vieții, dă-ți întâlnire și cu tine, regăsește-te pe tine, nu vei regreta.

Cine ești tu, ce ești în acest moment al vieții tale și ce vrei să devii, cum ai dori să arate viața ta. Și atunci când ai găsit răspunsul, asigură-te că visurile tale își vor găsi împlinirea.

                                                 Din toată inima, Brîndușa