Ai citit și tu „Fetița cu chibrituri”? Ai trăit, poate, în lumea imaginară a copilăriei, chiar dacă ai avut, sau nu, tot ce ți-ai dorit. Lumea imaginară e locul în care fanteziile par atât de tangibile, încât pot fi lesne confundate cu realitatea. Ai așteptat ca societatea să-ți pună binecuvântarea ei pe tavă, să te propulseze pe culmile succesului, că doar tu meriți, și când l-ai întâlnit pe Făt- Frumos, ce ți-ai spus? Pocnești din degete și-i al tău, că doar îl vrei. Și ai mai constatat de-a lungul vieții că lucrurile nu sunt chiar atât de simple și că nu ai ajuns acolo unde ți-ai dorit și timpul trece…. Și ce ți-ai spus tu, nu contează, închizi ochii și pe acel tărâm al visării și imaginației se întâmplă totul și asta ți se pare suficient…
L-ai întâlnit pe stradă și acel laser al privirilor , acea scânteie ți-a pătruns în inima ta rece declanșând un foc de artificii unic. Palpitații…totul o ia razna ,mintea, imaginația, sufletul…nu te mai recunoști pe tine, cea puternică și aproape nu poți controla ce ți se întâmplă…
Lumea ta și-a pierdut busola. Și visezi, visezi, la următoarea întâlnire romantică și aștepți ca lucrurile să se întâmple și chiar dacă a doua zi nu l-ai mai regăsit în același timp și loc îl întâlnești tu, totuși, pe acel tărâm oniric al imaginație, în care el, evident „mister perfecțiune” îți vorbește, îți dă întâlnire și mai face și nuntă cu tine. Discursuri, conversații încep să apară la nivel imaginativ ca să nu fii prinsă pe picior greșit de avansurile lui. Și poate-l urmărești, paradoxal, sperând să-l vezi din întâmplare. Și când privirile vi se încrucișează din nou, prin conjunctura favorabilă a vieții, în mintea ta tu ai deja o relație și crezi că e valabil pentru amândoi și poate mai și crezi că el e acolo pentru tine…Și iar și iar îl întâlnești, interpretând în mintea ta fiecare gest, privire. Azi te ignoră, mâine îți zâmbește, dar ceea ce te miră pe tine e de ce nu face primul pas, așa cum ți-ai dori, sau așteaptă să-l faci tu? O fi timid sau așteaptă momentul oportun? Și cât ai vrea să găsești pe cineva să-ți dezlege acest mister…
Și dacă l-ai lua la întrebări pe sărmanul inocent ce crezi c-ai constata? El și-a văzut de treabă și a întors capul pe stradă după o femeie frumoasă și atât. El nu are nici o legătură cu întâlnirile romantice dintre voi, cu locurile și momentele în care privirile voastre au valsat, nu știe de discursurile tale și nici de nunta din mintea ta. Ceea ce numești tu relație nu e decât un fals.
Un fals care ți-a ținut companie atâta vreme, un fals cu care te-ai obișnuit, dar unul care nu te mulțumește evident, pentru că visul nu ți s-a îndeplinit și treci de la extaz la ….agonie. Terifiantă scenă.
O gândire ruptă de realitate, nu poate decât să lupte împotriva ta. Nu doar în dragoste ci și în rutina vieții cotidiene, continui de acolo de unde imaginația ta te-a lăsat, uitând că lucrurile inventate nu s-au întâmplat. Și doar o gândire ancorată în realitate le poate face cu adevărat să se întâmple sau să schimbe viața ta în mai bine.
Ai putea presupune tu, că pentru o femeie măritată acest pericol nu există.
Danger!
Sufocată de relația de cuplu ea a fost părtașă la această nebunie a minții ei unde nu poate pătrunde decât Dumnezeu, să se îndrăgostească de alt bărbat. Și aștepta aparițiile lui întâmplătoare, schimbul de priviri, conversațiile cu el. Și deoarece totul era o plăsmuire a imaginației sale, se putea disocia lesne în soția mai mult sau mai puțin perfectă și iubita din vis și împăcându-le pe amândouă, putea considera astfel viața sa OK. Pe cine înșeală ea oare? Câtă nefericire, câtă frustrare, câtă autoamăgire se adună în sufletul acestei femei care nu știa să-și gestioneze viața, lansându-se în sentimente și emoții imorale și care nu folosesc la nimic. Și astfel viața trece pe lângă acest suflet gol și pustiit care nu-și găsește niciodată împlinirea.
Tu crezi că lumea visului compensează neîmplinirile din viața ta reală? Asta e cea mai umflată gogoașă pe care ți-ai servit-o singură. Imaginația nu poate compensa nimic, dar lucrurile curg, se pot schimba în viața reală. Însă propria imaginație te păcălește toată viața, asigurându-ți locul ei confortabil și vânzându-ți gogoși la promoție, azi cu dulceață, mâine cu vanilie, poimâine cu ciocolată, felurite gogoși pudrate, la alegere.
Și atunci când gândirea ta riscă să devină onirică, te poate aduce la sapă de lemn și să nu realizezi pericolul. Poți crede o viață, ca bărbatul de lângă tine te iubește, în ciuda dovezilor contrare, poți crede ca ai mici succese, când ești în pragul falimentului, poți crede că anumite lucruri nu contează, când în realitate au importanță vitală, te poți subaprecia sau supraevalua în multe aspecte ale vieții tale, dar important este că o astfel de gândire te poate sabota și evident nu-ți dorești asta.
Dar important este să nu rămâi acolo, să nu te pierzi în labirintul imaginației tale. Important este să te trezești din vis și să analizezi cu obiectivitate realitatea vieții în toate aspectele ei și să vezi cum poți schimba lucrurile în mai bine.
Visul din noi nu este decât poarta spre spre realitatea, în care acesta, își găsește cu adevărat împlinirea. Visele noastre vor căpăta contur atât timp cât noi nu vom vom face confuzie între cele două lumi, cea reală și cea imaginară și atât timp cât vom face pași grăbiți spre împlinirea lor. Viața trece, n-o poți amâna.
Îți doresc ca cele mai prețioase vise ale tale să devină realitate.
Alături de tine, Brândușa
xanadu 