xanadu

       Dilema cu care se confruntă fiecare: să aleg cu inima sau cu mintea, dar…ce femeie poate rezista unui seducător?

 În „Jurnalul seducătorului ”, filozoful danez  Soren Aabye Kierkegaart descrie comportamentul seducătorului, în persoana lui Johan. El, cuceritorul punea stăpânire   pe inima femeilor fără efort, le aducea până în punctul culminant, apoi abandona jocul, lăsându-le să se întrebe dacă totul nu a fost decât o plăsmuire a minții lor: „un Don Juan le seduce pe femei și le părăsește, dar plăcerea lui constă numai în a seduce și nu în a le părăsi; iată deci că aici nici nu apare o cruzime absolută”( pag.129).

 

      El, seducătorul, îți pune lumea pe tavă, te cucerește din vorbe, care îți pătrund direct în inimă, empatizează cu tine, îți proiectează viitorul împreună, fără a-ți promite ceva concret, dovedește maturitate, experiență de viață, uneori e distant și indiferent, greu de cucerit, alteori e la picioarele tale, sigur pe sine, dar uneori vulnerabil, pentru a-ți trezi sensibilitatea. El îți schimbă concepțiile, îți distruge barierele, dar odată obiectivul atins GAME OVER, devine neinteresat. Pentru că adevărații seducători sunt stimulați de jocul în sine și de numărul trofeelor obținute. Ei  sunt concentrați  pe puterea lor de seducție, care îi incită și le menține interesul viu. Ei nu vor fi niciodată disperați după femei, pe care le determină să se îndrăgostească nebunește, nu contează numărul victimelor.

     În „Jurnalul seducătorului”  Johan, cuceritorul, o seduce pe frumoasa Cordelia, prin minciuni frumos exprimate, prin acțiuni calculate, prin atitudini și gesturi deliberate, știind în fiecare moment cum va reacționa. El dorește ca noaptea pasiunii să nu se sfârșească, fiindcă știe că odată cu ivirea zorilor el își va pierde orice interes față de ea și ar dori să iasă pur și simplu din mintea ei, sau chiar să o determine să creadă că ea este cea dornică de aventuri.

    Seducătorul este întotdeauna un cameleon. Adevărații seducători sunt interesați de femeile ce par greu de cucerit. Ei își analizează meticulos victimele, căutându-le punctele slabe, frivolitățile, temerile, fanteziile, speculându-le dorințele ascunse de a fi unice, diferite. Ei își vor metamorfoza personalitatea în funcție de dorințele lor, prezentându-se ca fiind bărbații ideali pentru ele, asemenea lupului din poveste. O altă tehnică de manipulare des folosită este de a le stârni gelozia, pentru a le determina să lupte pentru ei. Astfel ei nu vor ezita să flirteze și cu altele, să arate că sunt doriți și de alte femei, să simuleze admirația și atracția, sau să-și manifeste chiar desconsiderația pentru unele dintre ele.

 

    Manipularea  bărbaților, care nu  simt nimic, care nu se implică deloc emoțional constă în plecări și reveniri repetate de lângă partenere în funcție de cheful lor și metamorfozându-și atitudinea în funcție de interesul de moment și tot asemenea lupului din poveste, vor afirma că tot ceea ce fac e spre binele acestora. Jocul manipulării va servi întotdeauna intereselor lui și niciodată intereselor tale. Din acest joc vei ieși atunci când nu vei mai crede în vorbe care nu se traduc în fapte, atunci când nu vei înceta să-l mulțumești cu orice preț, când vei da crezare și intuiției tale feminine. Bărbatul manipulator de multe ori forțează lucrurile și desconsideră sau izolează victima de rude, prieteni, de toate sfaturile pe care le-ar putea asculta și care ar putea să-i deconspire intențiile.

 

 De ce reușește să pună lupul stăpânire pe Scufița Roșie?

Fiindcă este credulă, fiindcă este chiar naivă, fiindcă este ușor de  impresionat de gesturi mărunte, cum ar fi o floare la promoție, sau o poezie plagiată, de o privire admirativă, de un salut larg, de un zâmbet șmecheresc, de fabulațiile lui,  planurile lui nerealiste de viitor, de îmbrăcămintea sau comportamentul schimbate special pentru ea, de confortul de moment pe care i-l promite. Și ajunge mai devreme sau sau mai târziu secată de tot ce poate oferi, atât timp cât îi dă încredere necondiționată și nu face săpături să vadă cu cine stă de fapt, de vorbă.

Eee, dar pe vremuri, un bărbat era capabil să muncească șapte ani pentru a-i fi încredințată fata.

Pe vremuri Făt -Frumos lupta cu creaturile nopții și omora balaurul ca să cucerească mâna prințesei.

Astăzi, hotărâți și voi dragele mele dacă se merită să-ți dai inima oricui, pe baza unor declarații ambalate în staniol auriu și să cazi înnebunită în mrejele seducției, spunându-ți că a fost frumos, dar trezindu-te din vis singură și cu inima rănită, greu de vindecat.

 O lecție pe care ți-o predă viața: nu oferi comorile tale celui ce le sfâșie.

Așteaptă în viața ta acea iubire adevărată care îți va aduce cu ea împlinirea și fericirea mult visată.

Un loc unde nimeni nu a îndrăznit sa meargă,

Noi știm ca această dragoste revine.

Ei o numesc XANADU…

Este nevoie doar de o respirație

Și privirea ți se va întuneca.

Acum deschide ochii și vezi…

Ceea ce am făcut este real,

Suntem în XANADU…

Un vis din ea îți oferim ( versuri XANADU­­)

 

Cu mult drag, Brîndușa