Află cum să nu-ți sabotezi fără să vrei relația de cuplu

        Ai fost și tu la zilele orașului tău, sau poate că ai fost într-un alt loc, la fel de aglomerat. La „spartul târgului”, lumea se îngrămădea către ieșire și deplasarea devenea extrem de greoaie. Nu simțeam la un moment dat decât dorința de a evada din mulțime, de a ieși cât mai repede  la un loc larg.

 Și atunci mă întreb și poți să te întrebi și tu, cum se simte un bărbat atunci când o femeie atârnă de gâtul lui, atunci când nu mai poate fără el, atunci când devine disperată, atunci când trăiește zilnic groaza că ar putea fi părăsită? Femei din toată lumea, treziți-vă!

Și te mai întrebi, de ce la început totul a fost frumos în relație, el îți punea lumea la picioare și acum dorește să evadeze. Îl vezi pe zi  ce trece mai distant și rece și te întrebi ce se întâmplă, dacă a intervenit o alta sau ai greșit tu cu ceva, poate ai uitat să-i pui șervețele la masă, sau să-i lustruiești pantofii?

Și îl întrebi cu ochii măriți ca ai unei copile: mă mai iubești? Fără a ști că ceea ce-l scoate pe el din minți e tocmai serviabilitatea ta. Îl sufoci cu atâta dragoste încât ajungi să te comporți ca o persoană lipsită de valoare. El te consideră o persoană specială, tu prin prea multa ta plecăciune, te așezi singură într-o poziție inferioară și care, evident, te dezavantajează.

Hai să vedem cum era la începutul relației voastre?

Tu erai inabordabila și el vânătorul. Se străduia și făcea multe ca să-ți câștige mâna. Erai invitată, scoasă la plimbare,  dusă la restaurente, aveai mesaje de dragoste și apeluri telefonice, flori și bomboane. Și dacă te supăra cu ceva, îți cerea umil iertare. Dragostea lui te-a așezat pe un piedestal, de pe care ai început să cobori.
Tu ai început să-i întorci favorurile, te-ai simțit responsabilă pentru atenția pe care ai primit-o. Și cu generozitatea specifică femeilor, dacă ți-a dat o floare, tu i-ai oferit un buchet. Mă înțelegi?

Tu ai crezut că în recunoștința lui, el va plusa. Aici nu vorbim de opere caritabile ci de psihologia dragostei.

Bărbații, atunci când găsesc femeia potrivită, au o plăcere nebună să o cucerească, să-i ofere, să o protejeze, să o modeleze. Dar tu, prin serviabilitatea ta nemăsurată ai lovit la baza atracției masculine. Ai coborât de pe piedestalul dragostei lui și te-ai transformat în slujnică speriată să nu-l supere, într-o sclavă la dispoziția lui, într-o înecată disperată după atenție. Ce să-l mai atragă?

Și poate că în tot acest timp, ocupându-te de el, te-ai neglijat pe tine, ținuta ta, vocația ta, aspectul tău fizic, charmul tău și tot ceea ce l-a atras de la început. Dar, ce vor ei atunci când și-au construit deja o relație?

Bărbații au nevoie de spațiu, de independență, de aer. Dacă femeile în general petrec mult timp în casă, ei au nevoie în schimb să iasă din locuință, să se întâlnească cu prietenii și să revină cu energie și bună dispoziție. Însă dacă tu, în realitate,  îi soliciți toată atenția, cum crezi că va reacționa el?

Îl auzi că-ți spune din când în când: poți să te descurci și singură? E clar că pui o presiune pe umerii lui. Îi controlezi zilnic mesajele și apelurile telefonice? E clar că ești disperată. Cum rămâne cu spațiul lui? Nu se va simți sufocat? Reacționezi dur, când vorbește la telefon cu altă femeie, chiar dacă raporturile sunt doar amicale ? Nu crezi că astfel îi îngrădești libertatea? Dincolo de a fi naivă, dacă nu îți dă motive temeinice să te îndoiești, a face scene de gelozie din orice e un pas bun spre a-l pierde  definitiv.

Draga mea, mai pune frână  afectuoasei din tine,  lasă-l să-ți ofere el ce dorește și nu-l fă să creadă  că  nu meriți. Dacă nu te prețuiești tu, cum ai pretenția să fii prețuită de el?

Redevin-o femeia de care s-a îndrăgostit și atunci lucrurile vor reveni la normal. Simte-te bine în pielea ta, dă împlinire hobby-urilor tale, practică un sport sau alte activități care îți fac plăcere, citește, investește în dezvoltarea ta personală  și atunci îi oferi spațiul  de care are atâta nevoie.

Investește în imaginea ta și socializează, fără a-i trezi gelozia. Îl vei transforma din nou în vânătorul tău. Nu trebuie să îl implori să vină la tine. Vine el singur. Odată ce te-a ales, ai toate atuurile. Nu-i răpi plăcerea de a oferi, de a fi galant.  Nu-i fă cunoștință cu „bărbatul ” din tine, prin care încerci să-l protejezi, să-ți oferi ajutorul și atunci când nu are nevoie, să-l urmărești, să-l sponsorizezi chiar dacă nu e necesar, sau e în defavoarea ta. Nu-i răpi bucuria de a fi el însuși .

Stilurile de atașament ce ne caracterizează pe fiecare au fost descrise de Amir Levine și Rachel Heller în cartea „Stiluri de atașament –Cum să găsești și să păstrezi o relație de cuplu fericită”.

Cele trei tipuri de atașament: anxios, securizant și evitant au fost explicate de către autori.

Astfel, dacă ești o persoană  ce se încadrează în stilul de atașament anxios te vei panica cu siguranță la cel mai mic semn că relația nu mai merge ca la început și vei căuta cu disperare să recâștigi afecțiunea partenerului tău. Adaugă la toate astea și teama de singurătate și că nu vei mai găsi un altul ca el.

Dacă, în schimb, ești o persoană cu un stil de atașament securizant, cu siguranță ești sigură pe tine și nu intri în panică, pe principiul „lasă că-i trece”. Starea ta de bine nu va depinde de dispoziția lui.

 Dacă ai un stil de atașament evitant, cu toate că vei rămâne fidelă partenerului tău, îți vei revendica întotdeauna spațiul personal, dorința de a nu-ți fi lezată în vreun fel libertatea. Astfel de persoane vor disprețui persoanele dependente și nu le vor înțelege.

 Conștientizezi astfel că dacă tu ai un stil de atașament anxios și el evitant, în zadar vei vărsa lacrimi, în zadar te vei da „de ceasul morții” , că nu vei face decât să-l enervezi și să te alegi cu un sentiment de frustrare că lui „nu-i pasă”. Schimbă macazul către stilul securizant și atunci problemele vor dispărea.

Vorbind de stilurile de atașament, fiecare are dreptul la spațiul personal . Chiar dacă ești o persoană dornică de a primi afecțiune, știi și tu că ai multe momente în care îți dorești să mai „respiri”, să nu fii în permanență sub urmărire, să poți să-ți petreci timpul liber așa cum vrei. Tocmai de aceea terapia indiferenței, poate avea pe termen scurt rezultate mai bune.

Atunci când devii independentă emoțional, când nu mai ești disperată să cerșești iubire și când starea ta de bună dispoziție nu va mai avea legătură cu indispoziția, toanele lui și dorința lui de a fi lăsat în pace, rezultatele bune nu vor întârzia să apară. Face  parte din psihologia bărbaților să fie astfel provocați și să reacționeze la puterea interioară a feminității ce  zace în tine.  Îți doresc să vezi că viața nu e doar alb-negru, ci are și multe nuanțe de roz, pentru femeia care știe să picteze pe oglinda ei.

Îți doresc multă fericire, cu drag, Brîndușa.

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s