xanadu

Draga mea te invit astăzi la meditație. Stai confortabil și ia-ți un timp doar pentru tine. De când n-ai mai  meditat? Ai idee câte feste ne poate juca propria noastră minte? Dar ce se întâmplă, te-ai întrebat, atunci când faci din propria ta minte o închisoare, din care îți e greu să scapi?

Ți s-a întâmplat să fii captivă într-o iluzie?  Iluzia te poate prinde în celula ei atunci când ceea ce iei tu drept realitate nu se confundă cu realitatea însăși. Așa se întâmplă că uneori percepem viața reală potrivit subiectivității noastre, fiind supuși mereu influențelor din jurul nostru, tradițiilor și modelelor din copilărie sau a celor apărute pe parcurs. Și mult am vrea, de multe ori, să fie cineva care să aprindă lumina, să vedem clar, unde am fost, unde suntem și către ce ne îndreptăm.

 

Te comporți de multe ori într-un anumit fel, deoarece așa ai învățat sau așa ți s-a impus. În microuniversul tău, vezi doar prejudecățile ce ți-au fost implantate în minte. Și dacă nu e așa te felicit din suflet !!! Și din acestă încrengătură, cauți cu disperare o ieșire, astfel încât viața ta să fie liberă și fericită.

 

Și dacă nu ești atentă, dacă nu ai o gândire clară și obiectivă asupra oricărei situații, dacă te lași influențată de șabloane și de clișee, ce ușor poți pierde controlul asupra deciziilor tale, ce ușor poți crede că ai hotărât în cunoștință de cauză, pe când, în realitate ai fost condusă către interesele altora, fără să-ți dai seama.

 

Ești supusă și atunci când nu trebuie, fiindcă cineva a avut grijă să te învețe supunerea, vindicativă și atunci când nu e cazul, fiindcă cineva în viața asta te-a învățat să reacționezi dur, bănuitoare, chiar dacă n-ai motive, încrezătoare, chiar dacă se profită de pe urma ta.

 

Drumurile tale unde duc, pentru tine și pentru cei dragi ție?

 

Dincolo de zâmbete, se ascund de multe ori măști sociale, în care unii își văd doar propriul interes și acționează în consecință. Asta nu înseamnă că trebuie să vezi în fiecare întindere de mână un interes ascuns.

Mintea ta îți joacă feste. Se joacă chiar cu tine. Hai să vedem.

Mereu înaintea zilei de luni te simți stresată și suporți greu încărcătura ei negativă, când în realitate această zi e încununată cu zâmbete și regăsirea cu colegii tăi de job.

Mereu înaintea unui examen ai senzația că nu mai știi, sau că nu ai să faci nimic, cu toate că ești bine pregătită.

Atunci când este timpul să vorbești în public ți se accelerează pulsul și ai cumplita senzație că toți te judecă.

Oglinda ta te arată urâtă și nu realizezi ce frumoasă ești.

Și ca să fie mai mult de atât ai de multe ori senzația că tu nu ești capabilă să faci anumite lucruri, să atingi anumite culmi, să treci peste anumite obstacole, pentru că minte ta îți spune că sunt prea mari pentru tine. Și ești convinsă că nu ai succes și chiar nu ai și asta nu din incompetență ci fiindcă propria ta minte îți crează un blocaj.

Îți bănuiești soțul de infidelitate, când el te iubește, din cauza prejudecăților sociale. Presupui, dimpotrivă că prietenul tău te iubește, când în realitate doar profită, pentru că te consideri mult prea bună pentru el sau preferi să gândești despre el numai de bine, oferindu-i iubire necondiționată, contrazicând principiul că doar nu e bine „să dai perle la porci”.

 

Cu cât prejudecățile sunt mai mari, cu atât închisoarea minții e la ea acasă. Ți-ai format tipare de gândire din care nu ieși. Aceste tipare te pot sabota, sau pot rupe relațiile cu cei din jur. Ideile fixe, fanatismul, au distrus de-a lungul istoriei multe vieți. Poate nu ai avut parte de mentorii cei mai potriviți. Tocmai de aceea în încrengătura de sfaturi pe care le primești, nu știi, ce mult contează acel sfat adevărat care face lumină, care-ți aduce libertatea pe care conștient, sau inconștient, o dorești. Și se întâmplă ca în realitatea existenței tale să ai parte de acel insight, care îți schimbă viața definitiv. Îți întoarce viața din drumul ei.

Și atunci în mintea ta alergi și îți umpli plămânii de oxigen: sunt liberă în sfârșit!

Când ieși din sclavia minții tale, viața ta devine mai bună. Relațiile tale se îmbunătățesc, anxietatea dispare, constați că urci culmi și obții performanțe la care nici nu ai visat, te bucuri în sfârșit de tot ceea ce îți oferă viața în prezent și poți spune fără teamă: sunt fericită!

Atunci când ești prizoniera propriei iluzii, te minți singură, pentru că preferi minciuna, pentru că ai ales uneori să auzi doar cuvinte frumoase. Fără să devii paranoică, de câte ori ai judecat că ceea ce se îndreaptă către tine e și adevărat: sentimentele de prietenie și de dragoste, amabilitățile? Ai analizat la rece dacă faptele nu vin în contradicție? Și dacă știi că cineva e mincinos, ooo desigur, te-ai gândit că n-o să te mintă și pe tine. Și dacă știi că cineva e profitor, desigur, nu va profita și de tine. Așa ai gândit? Și dacă știi că e invidioasă pe tine, ce-ai pus tu la cale: să-i ceri sfatul?

Dacă nu ai grijă „de ce poate mintea ta”, atunci anxietatea, depresia, atacurile de panică, suspiciunile exagerate, gelozia nefondată, nevrozele, anorexia, bulimia, vin la pachet.

Propria ta minte îți poate falimenta viața, la fel cum o poate construi din temelii.

Cum devine viața ta mai bună atunci când îți schimbi modul de a gândi?

 Nu cred în povestea că„ tot universul lucrează” să-ți îndeplinească ție planurile. Dimpotrivă, s-ar putea să ai parte de multe„ bobârnace”, pe drumul tău. Cred, în schimb că fiecare dintre noi facem parte dintr-un plan al lui Dumnezeu. Și mai cred că atunci când ai un proiect clar în minte și faci un pas, chiar dacă inițial nu ai toate resursele necesare, ulterior ți se deschid multe căi și într-o bună zi ajungi să-ți atingi obiectivul.

Sau, poate avem ce învăța din basme. În povestea lui Rapunzel, frumoasa cu păr de aur a fost închisă multă vreme într-un turn de o vrăjitoare care, chipurile, îi vroia binele. Și atunci când l-a cunoscut  pe frumosul prinț, abea atunci a știut ce înseamnă libertatea și prețul ei.

Turnul lui Rapunzel poate fi închisoarea minții tale. Cine sau ce te ține pe tine prizonieră și nu ai curajul să evadezi?

Prinsă în capcana ei tu ți-ai format propria ta imagine despre normalitate. Dincolo de ea, refuzi să vezi că ți se poate deschide o altă lume. Stai în aceeași rutină zilnică, deși ți se pare obositoare, accepți să fii umilită, deși nu-ți place, crezi în confortul de astăzi că este singurul pe care îl poți obține, ești legată de actuala slujbă cu disperare, deși știi bine că este doar serviciul cu care te-ai obișnuit, stai lângă cineva care nu te iubește, de frică sau datorită faptului că-ți spune fel de fel de „povești”.

Draga mea, chiar vrei să rămâi cu „vrăjitoarea”? Chiar vrei să-ți controleze mintea la nesfârșit?

Prizonierele unor iluzii, multe femei s-au trezit că nu au fost iubite chiar de cel care le-a promis luna de pe cer, că au fost înșelate chiar de cei pe care îi considerau prieteni, că s-au îndepărtat chiar de persoanele care erau dornice să le ajute, că ar fi putut obține performanțe profesionale cu mult timp în urmă, că au permis într-un fel sau altul ca viața să le fie distrusă.

Eliberează-te astfel din sclavia minții tale, ai încredere în tine, ai resurse nebănuite în personalitatea ta care așteaptă să te ducă chiar acolo unde îți dorești. Părul de aur al lui Rapunzel poate fi un simbol. Este, acel ceva al tău, ce te face unică. Când te vei considera neajutorată, amintește-ți că ai resurse puternice. Amintește-ți că fiecare ființă este unică. Și unicitatea ta te va face și mai puternică.

Și acum să revenim cu picioarele pe pământ, din meditație. Bucură-te de ceea ce-ți oferă viața astăzi și privește încrezătoare către ziua de mâine. Ai nevoie de obiective clare și curaj. Visează mai puțin și acționează mai mult către ceea ce-ți dorești cu adevărat în viață. Ai nevoie să redevii tu însăți, împlinită cu viața ta și fericită.

Îți doresc multă fericire. Cu drag, Brândușa